Dacă la bărbaţi ne referim spunând “purtători de pantaloni” ar trebui să mă adresez vouă, doamnelor, cu “preafericite purtătoare de fustă”, nu?
Eu iar sunt supărată pe femei. Pe majoritatea aia căreia îi port pică. Cu părere de rău am observat o tendinţă de autopropulsare, de automotivare în rândul femeilor. Nu zic că once in a while nu ai nevoie de un “We can Do It, Sister!”, dar până la melodii precum “Superwoman” (Alicia Keys), “You are beautiful” (Christina Aguilera) sau în varianta mioritică “Sunt femeia NO1” (cu siguranţă interpretată de vreun mioritic cu nume de condiment) parcă e cale lungă. Parcă suntem toate la fundul unui butoi şi nu mai ştim cum să ieşim la lumină. Şi cum spune englezul MIND THE GAP, vă zic şi eu atenţie ce citiţi. Cărţi, mii de articole din tot atâtea mii de reviste în care suntem sfătuite cum să ieşim din anonimat, cum să ne pornim o afacere sau cum să ne dăm pe spate soţul cu cea mai bună tocăniţă. Fotografii cu femei în ipostaze cât mai diverse (în ipostaze decente, dar diverse), filme şi audiobookuri.
Dragă purtătoare de fustă, lumea ştie că eşti multi-tasking. Şi ştie că ai drept de vot. Că poţi fi şi mamă şi femeie de afaceri şi gospodină extraordinară. Da, şi o amantă grozavă. Că te ţine să vânezi lei în Kenya sau să faci rafting pe vreun râu învolburat. Că poţi să tai lemne în timp ce legeni copilu şi poţi poza sexy pe plaje însorite? Că poţi să faci treabă bună ca secretara lu` Donald (Trump) sau că poţi scoate cărbuni din mină.
De ce atâta muncă de convingere? Chiar şi femeia de rând, din pătura/clasa mijlocie ştie că ea face cele mai bune murături şi că nimeni nu o întrece. Ştie că florile plantate cu mâna ei în grădină sunt cele mai frumoase şi că mor vecinele de invidie. Şi ea e o WonderWoman.
Dacă ar citi vreun bărbat cum se încurajează femeile una pe alta şi-ar râde în barbă. Ba mai mult, şi-au dat şi ei seama cât de neajutorate ne pot face să părem şi s-au apucat ei înşişi să ne dea sfaturi. Aţi auzit vreun bărbat ascultând în maşină în timp ce merge la o partidă de Friday Poker: “Cum să fii bărbatul ideal?” sau “ Cum să te vindeci de complexul de inferioritate”?
Nu sunt feministă şi îmi plac bărbaţii. Doar că vreau să renunţăm la colacul de salvare.
După săptămâni de stat în Bucureşti, o plimbare cu maşina până la marginea pădurii, prin sate forfotind a toamnă, prin soarele cald şi aerul rece din umbra pădurii nu face decât să-ţi reamintească ce frumos e anotimpul ăsta la ţară. Ale satului cirezi umblă alene pe uliţe, molfăind fânul proaspăt cosit. Copii se întorc de la şcoală în uniforme. Gospodinele stau aplecate peste straturi or strâng fasolele uscate.
Foto: vlad.dulea.ro
TheAnneMarie's Blog 