Ştii dimineţile acelea în care nici nu ai deschis ochii, dar ştii că e trecut de 10 şi trupul ţi-e împrăştiat prin tot patul şi încerci să-ţi trezeşti gândurile şi să-ţi aminteşti ce zi e şi ce ai de făcut pentru astăzi?
Apoi deschizi ochii şi te dor şi caşti într-o veselie şi lăcrimezi şi te rogi să fie iar seară ca să mai poţi să dormi fără să te simţi vinovat că stai ca hoitu, pe moldoveneşte?
Dimineţile în care îţi mai sună şi telefoanele şi gura ţi-e încleştată de la saliva de peste noapte? Dimineţile în care nu-ţi aminteşti niciunul din visele care ţi-au galopat prin minte? Alea în care te împiedici de tot în drum spre baie, unde, în oglindă descoperi că ochii tăi sunt ca două prune bine îmbibate în ţuică?
Da, dimineţile distruse… Aici.
Sursa foto http://sp2.ro/1a4af9
TheAnneMarie's Blog 