Archive for July, 2011

Cea mai frumoasă definiţie a primului sărut

“Înainte de primul sărut îţi imaginezi că vei face cine ştie ce descoperiri, că va fi formidabil să explorezi gura aceea aflată cu totul la dispoziţia ta, că vei cerceta cu atenţie totul, până la dinţii atinşi delicat cu vârful limbii. După ceva vreme, începi să te cam saturi: da, OK, asta ştiu, n-ar fi însă mai bine să mergem şi mai în adânc, să explorăm colţurile cele mai ascunse, să ajungem unde nimeni n-a mai ajuns vreodată? Aiurea, n-ajungi nicăieri, dar te apucă mai mereu exaltări de-astea de conchistador”.

din Mănâncă-mă de Agnes DESARTHE

Setea de a şti, de a-l şti pe celălalt.

Advertisements

Ai grijă cu ce RATB circuli

Da, da, ştiu gluma aia cu If you want it done right, you`ve got to do it yourself, dar şi chestia asta se face cu obraz şi ceva premeditare. Nu, nu poţi pur şi simplu să-ţi scoţi tulumba ziua-n amiaza mare ÎN autobuz şi să-ţi provoci plăcere. Aşa ceva, pentru o copilă ca mine, e de-a dreptul şocant şi dătător de traume.

Ca să vă explic. Ştirbei Vodă – ora 17:55. Mă urc într-un RATB ce duce spre Romană. Nu mai erau locuri, mă poziţionez într-o rână unde găsesc şi eu mai liber. Nu trece un minut şi-l văd pe unul că se uită cam aiurea la mine şi-şi dă ochii peste cap. În secunda doi reacţionează o tanti ce stătea pe scaunul din faţa mea (şi care m-a salvat oarecum prin aşezarea ei ca să nu dau ochii cu penisul erect al tâmpitului în cauză). Îi arde o geantă peste cap şi ţipă: Cum îndrăzneşti, nesimţitule, să-ţi scoţi penisul în autobuz?

Tâmpitul îi arde un picior în burtă, moment în care se mai ridică două tanti (cu genţi la fel de voluminoase) şi încep să-i care în scăfârlie lovituri grele, doar-doar şi-o bagă la loc. Eu am ieşit un pic din ceea ce se întâmpla acolo, cred că am avut un scurt blackout că m-a luat total pe nepregătite situaţia. Femeile urlau la şofer să Deschide, domnule, uşa, să coboare bolnavul ăsta! – şoferul se hăhăia (l-am văzut în oglinda retrovizoare), femeile l-au admonestat Uite la el cum râde, cred că-i place şi lui, bolnavul nu se ridica de pe scaun, bărbaţii (patru la număr) din autobuz n-aveau nicio reacţie. Era un război pentru normalitate purtat de trei femei înarmate cu genţi.

Până la urmă, la insistenţele doamnelor, uşa se deschide la un semafor şi individul coboară. Discuţiile de după ar fi trebuit să-i emasculeze de tot pe purtătorii de pantaloni DEGEABA. Adică pe DEGEABA purtătorii de pantaloni.

Eu sechele tot am.

Bună. Sunt Anne şi iubesc cafeaua.

Bunăăăă! Sunt Anne şi-mi place cafeaua. Îmi place în toate formele – boabe, lichidă, caldă, rece, cu lapte, cu frişcă, smântână, ciocolată, îngheţată, o ador! Iar când cei de la Nescafe mi-au propus un tasting cu noile sortimente de Frappe am fost Da, Da, DA! Gimme gimme gimme!

Primul sortiment pe care l-am gustat a fost Peppermint-ul. Ştii ciocolăţelele alea englezeşti cu ceva verde răcoritor înăuntru, ca un fondant? Miam, ăsta-i gustul Frappe-ului ăstuia! Rămâne aşa răcoritor pe limbă şi te trezeşte numai bine cât să ieşi iar să înfrunţi soarele de-afară.

Cât despre cel cu Rom – altă poveste. Mi l-aş prepara mai degrabă spre seară, la o întâlnire cu cea mai bună prietenă sau cel mai bun prieten, să prindem puteri că vrem să mai şi dansăm în club după.

Eu mi le-am făcut cu trei cuburi de gheaţă şi tot Nom, nom, nom! zilnic câte unul că aproape mi s-a terminat stocul.

Dacă vrei să-ţi dau şi ţie să guşti – lasă-mi un comentariu în care propui o cu totul şi cu totul altă aromă pentru Frappe-urile Nescafe şi îmi zici de ce ţi-ar plăcea să bei aşa ceva şi eu îţi trimit un display special compus din 4 pliculeţe, 2 plicuri de NESCAFE Frappe cu aromă de Rom şi 2 plicuri de NESCAFE Frappe cu aromă de Peppermint.

Şi cum Nescafe mi-a zis să fiu darnică, primii 40 de comentatori se vor REVERGORA cu Frappe-uri Yum! Să nu uiţi să-mi laşi adresa de mail ca să vorbim cu poştaşul 🙂

Ludika – teatru la 1 leu

În condiţiile în care piesele de teatru sunt acum de la 50 de lei în sus (cele care ţin afişul stagiunii), TNB-ul e în restaurare, studentul e student, cozile sunt sâmbăta ca la ajutoare pe timp de secetă, proiectul LUDIKA vine exact când e nevoia mai mare.

Eu stau în Bucureşti de patru ani şi nu cred că am văzut mai mult de patru piese de teatru, în condiţiile în care la Piatra Neamţ nu ratam nimic. E de plâns. Aşa că diseară mă duc în Parcul Herăstrău, la Teatrul de Vară (nici la un Teatru de Varp nu am mai fost din 98 vara, de la Neptun) unde o să vizionez împreună cu mulţi dintre prietenii bloggeri prima piesă din cadrul proiectului. “Şi cu violoncelul ce facem?” – ne vedem acolo! E doar 1 leu!

Articol sincer despre pancakes şi morning sex

Neaţa!

O să ziceţi c-am înnebunit. Că de când scrie Anne despre morning sex? De când a văzut că lumea reacţionează la clătite. Am avut ca status pe messenger Pancakes and singing pentru că asta făceam aseară: clătite şi cântam împreună cu Acoustic Bloggers şi s-au sesizat câţiva male-messenger-friends.

Acum zi-mi tu mie, măi dragă, de câte ori nu ai folosit CLĂTITA ca pretext pentru sex? De la Fac nişte clătite extraordinare, poate o să-ţi fac odată la Când mă chemi la tine să facem nişte clătite împreună? la ce mai vrei tu. Cu aluat pufos să fie.

Şi scenariul poate deveni cât de porno îl faci. Făină, impresionat cu manevre de întors, mâncat cu muuuult gem care curge prin colţul gurii 🙂 Hai că ştii şi tu de-acum.

Articol inspirat de Doru, care mi-a descris într-o propoziţie scurtă dimineaţa perfectă. Clătite şi apoi Morning Sex cu un… – eh, fantezii de don`şoară.

Aşadar – întrebare: Crezi că fetele îşi folosesc abilităţile culinare pentru a obţine Happy Moments?

                                        Vreo întâmplare demnă de consemnat? Dă-o anonimă în comentarii, ne distrăm şi noi.

şi foto:

#ratbtweetmeet

Mă sună ieri Minxie să mă întrebe dacă pot să mă sustrag o oră de la activităţile intelectuale şi să particip la un #ratbtweetmeet. Îmi explică despre ce-i vorba şi având în vedere că:

1. circul zilnic cu RATB şi am cam renunţat la metrou

2. rezultatele studiului despre Igiena Românilor sunt îngrijorătoare

3. îmi place să observ oameni obişnuiţi atunci când li se oferă ceva gratuit pentru un gest considerat normal în orice ţară civilizată.

m-am dus.

Dar despre ce-i vorba?

Cu prilejul relansarii gamei de antiperspirante, deodorantul numarul 1 in lume* lanseaza campania nationala “Rexona iti rasplateste fidelitatea”, destinata calatorilor care circula cu mijloacele de transport in comun din principalele orase ale tarii. Realizata in parteneriat cu companiile de transport public din orase precum  Bucuresti, Iasi, Cluj, Sibiu, Timisoara, Arad si Oradea, campania „Rexona iti rasplateste fidelitatea” are ca scop recompensarea calatorilor care adopta un comportament civic corect si isi achizitioneaza bilet, abonament sau reincarca abonamentul prin intermediul cardului Activ in perioada 4 iulie – 4 august 2011.

 Bun, deci cumperi bilet sau pui bani pe card – primeŞti deodorant.

Observaţii:

1. românii nu reacţionează atunci când sunt filmaţi. Acum or suntem noi o naţie de vedete, or nu conştientizăm că e periculos să te laşi filmat pe stradă că cine ştie pe unde ajungi sau cum o să fie folosit materialul respectiv. Dar Raluxa stătea lângă ghişeu cu telefonul şi nimeni nu a întrebat-o: Mă scuzaţi, cu ce ocazie mă filmaţi? De la ce televiziune sunteţi? Cu ce scop? Nu mi-aţi cerut acordul. În fine, eu aş fi fost sceptică.

2. românii iubesc mocangeala. Mda, clişeu. Doar că vorba că se dă ceva gratis se duce-n târg ca vântul. Şi veneau oamenii la ghişeu să-şi cumpere bilet doar ca să primească deodorantul ăla.

3. românii sunt mari antreprenori. Nişte băieţaşi au luat vreo trei deo pe care voiau să le plaseze cu nonşalanţă trecătorilor cu 5 lei bucata 🙂

Trebuia să ţinem cont că şi tanti de la RATB voia să nu mai transpire şi şi-a însuşit cică vreo 40 de Rexona – că eram noi sceptici la un moment dat de ce pleacă lumea de la ghişeu numai cu bilet, nu şi cu deodorant.

Laud un pic FRR-ul

Pentru că până în dimineața asta voluntariatul de la Rugby7s era pe locul I în topul voluntariatelor pe care le-am executat cu drag și spor de-a lungul anilor. Și credeți-mă, am ceva voluntariate la siviu. Topul ar fi fost așa:

1. Rugby7s

2. B`estFest 2009 (cu acces backstage și meeting Patrice)

3. NexT 2008

Doar că în dimineața asta primesc un mesaj de la Nico în care sunt informată că mă așteaptă doamna Flori la Federație să ridic banii cuveniți celor două zile de Rugby7s în care am ajutat. Așadar – nu numai că a fost o ocazie excelentă să mă refac eu spiritual, să cunosc îndeaproape un sport adevărat și niște oameni adevărați, să îmi fac niște legături, să exersez trei limbi străine, să mă simt utilă, să primesc mulțumiri nenumărate de la staff-ul spaniol (care mi-a și telefonat după ce au aterizat în Spania să ÎMI MAI MULȚUMEASCĂ încă o dată) – pe lângă toate beneficiile astea pe care le pun mai presus decât orice sumă de bani, FRR s-a gândit să ne și răsplătească cu o sumă frumușică pentru un student. Chapeau! Jos pălăria!

Aștept cu mare drag să ajut la viitoare competiții. Doar că acum, nefiind muncă voluntară, trebuie să-mi revizuiesc topul 🙂