Archive for June, 2011

imax cu Transformers

Bun, bun, buuun! (asta ca să încep cu o replică din Robotzi, că tot are legătură cu ceea ce vreau să vă povestesc). Tocmai ce m-am returnat de la prima mea întâlnire cu imax-ul. Da, dublu ochelari și de data asta – ăia de vedere și ăia de fițe pe care unii încă îi mai iau acasă să se uite la acasăTV.

Și tot prima oară la Transformers (care, până să mă dezmeticesc eu a ajuns deja la varianta 3). Plăcut? Plăcut! Plăcut de Shia (yum, yum, bun băiet, I would do anything for you, te găsesc eu oriunde, merg până the end of time pentru tine, alea, alea de înnebunesc femeile), plăcut de Rozica (buuuună blonda, nu degeaba e înger d-ăla secret – Victoria Secret – casă, bani, țâțe, cur, tot ce trebuie. Dulce rău, face filmu, me-ri-tă!). Plăcut Autoboții (efecte non-stop, tăticule, că-ți sare popcornu din gură. Îți mai sare popcornu din gură și că dă ratatul ăla din spate cu laba în scaunul tău cam trei sferturi din film sau că te calcă pe picioruș căscata aia care ajunge mai târziu, dar na.

Acuma am zis că fără spoilere. Riddle me this: îs fată și mă declar mare pasionată de roboți de azi înainte. Și am stat două ore să mă holbez la ei. Deci da, du-te.

Mulțumesc Ionuț pentru invitație 🙂

Advertisements

Intimitate? Adio!

E prima zi dintr-o serie ce se anunta a fi lungă, în care împreună cu ale mele colege vom împărţi trezitul de dimineaţă, întinsul oaselor, schimbatul hainelor, întinsul hainelor la uscat (da, inclusiv lenjeria roz pentru momente dulci), tartina de la micul dejun şi cafeaua cu echipa. Echipa desemnată să… ? De-acum toate suferinţele, rezultatele bune la examene, certurile cu iubiţii, conversaţiile la telefon stând tolănită pe pat, filmele mai mult sau mai puţin inocente pe care le urmăresc, toate astea le voi face cu echipa. Ne vor învăţa reţetele, ne vor cunoaşte prietenii, ne vor învăţa programul de şcoală. Adio, intimitate.

Acum ghiciți ghicitoarea mea :)Aveți idee ce s-a întâmplat de-s așa de supărată?

Alt articol despre pupat

Hai că mă știi pe mine! Mă știi că-s pupăcioasă rău în orice loc public, numai nu atunci când suntem singuri la noi în bucătărie, sufragerie sau dormitor. Mă știi că mă omor să salivez pe toată fața ta cât mergem cu metroul, să atârn de gâtul tău când suntem în parc, în supermarket, când stăm la coadă să plătim facturile, când conduci, când ne dăm jos în tramvai, când e aglomerație în autobuz, când ieșim în oraș cu alte cupluri. Ah, mai ales cu alte cupluri! Noi facem concurs și le arătăm că ne iubim țel mai mult dintre toți!

Știi când m-ai luat cu tine la fotbal și ai dat golul ăla mișto din poziția aia imposibilă și am fost atât de mândră de tine că am intrat pe teren și ți-am sărit în brațe și te-am lins pe toată fața? Ah, Good Times! Sau mai știi când ai avut problema aia cu piciorul și ai stat în spital și te-am pupat ore în șir de se mirau și asistentele? Credeau că suntem siamezi, așa lipiți eram!

Nici nu știu de ce s-au burzuluit trecătorii la noi când, exact la coborârea din tramvai am vrut să îți ofer cel mai siropos french-kiss. Ei, fix de noi nu mai aveau moșii ăia loc! Hai, mă!

Și-mi mai place de mor când stau peste tine să ne pupăm atunci când mergem la piscină și tu ajungi acasă bronzat cu urmele corpului meu. Vai, puiuț! Îmi vine să te iubesc până te sufoc! 

Acest articol este un pamflet. Dacă vreți ceva serios, dați un ochi AICI

TV-ul și Băieții Răi

V-am promis că o să-mi spun oful în legătură cu discuția pe care am stârnit-o la Women on Web. La întrebarea: Ce-ar zice Buni când l-ar vedea la TV pe Sișu pe care i-am adresat-o Sandei Nicola (care urma să-l aibă ca invitat pe Tudor Sișu într-una dintre edițiile Generația cu Cheia de Gât, în ideea unei schimbări de target de audiență pentru vară), Sanda mi-a dat un răspuns care m-a ușor dezamăgit.

Bun, ca să înțelegeți. Emisiunea trece vara pe alte subiecte, având în vedere că target-ul e în Vamă sau în concedii și în fața TVului rămân Buni&Co. Și atunci mi s-a părut normal să întreb ce ar avea Buni de învățat de la Sișu, văzând pe unul din slide-urile Sandei că e Tudor invitat în emisiunea ce urma să se înregistreze. Adică pentru target-ul inițial, OK. Dar pentru că știi că îți rămân atenți alți oameni, eram curioasă ce urma să atingă prin subiectul ăsta.

Tristețea a venit o dată cu răspunsul: Păi sunt o mulțime de bunici și părinți cărora le e frică pentru copiii lor, care, în Vamă fiind, ar putea să consume droguri. Și atunci stau în fața televizorului când eu îl aduc pe Sișu, care a consumat și poate fi dat ca exemplu de așa NU. Am parafrazat. Și m-am întristat că Tudor nu poate face nimic ca să schimbe ideea presei că Sișu e băiatul dependent de hero, băiatul rău din Balta Albă care a fost la închisoare și de care trebuie să se teamă părinții și pe care trebuie să-l dea ca exemplu negativ copiilor.

Se întâmplă să-l cunosc personal. Se întâmplă să-i apreciez talentul, dar mai ales mintea. Și evoluția. Și m-am bucurat că după Conferința de Presă am simțit că jurnaliștii au zis Ok, băiatul ăsta are ceva în cap, ne poate da o lecție de bun simț, de cum să-ți vezi de treabă și de cum să stay out of trouble. Dar TV loves trouble și Sișu încă oferă controversa cu care se hrănesc unii.

Sunt curioasă să văd înregistrarea. Dacă materialul reușește să-mi schimbe părerea, promit să revin cu articol pe blog.

Vocea din OFF are grijă să schimbe înțelesul vorbelor. Nu-mi place.

Lasere și Salsa

Nu e un joc nou, n-au inventat chinezii sau japonezii salsa cu lasere 🙂 Încerc o postare 2in1 pentru că am avut net cu țârâita zilele ce-au trecut și nu am apucat să scriu despre cât de bine mă pricep la laser tag sau despre ambiția-mi nețărmurită de a dansa exact ca Bursucu de la prima ședință 🙂

Așadar, Cupa Bloggerilor la Laser Tag:

Am luat statisticile cu mine acasă. Vă dau cifre, cifre, dom`le! De câte ori am fost împușcată, pe cine am împușcat, câte puncte înseamnă fiecare piu-piu-piu laser shot. Să încep cu prima veste: am câștigat. Echipa în care am fost repartizată a obținut cel mai mare punctaj, cu toate că eu și Carmen nu mai jucasem niciodată, cu toate că eram echipă cu handicap, cu toate ca toate, iaca dovada.

Isprăvile de care sunt foarte mândră:

1. am ieșit mereu pe plus. Iar în meciul contra BEC Media am ieșit cu vreo 2000 de puncte, ceea ce este a big laser-tag deal pentru mine 🙂

2. I-am împușcat într-un procentaj destul de promițător pe cei din echipa BEC.

3. Am făcut, pe rând, strategie cu Auraș, Carmen și Andra. La un moment dat i-am înconjurat pe Roșii și, cum zice americanul plin de el, We OWNED them. Mwahaha, evil laugh. Cosmin Tudoran tot îmi sufla în ceafă, mă împușca bine, mă scotea pe tușă, dar avea grijă să mă mângâie pe braț a consolare de fiecare dată. Andrei n-a fost competitiv,  n-a țipat la mine că nu-mi fac bine treaba (nici n-avea de ce, eu chiar îmi fac bine treaba 🙂 ), mi-a trimis chiar și-un pupic din vârf de batistă când m-a văzut c-am ieșit pe plus.

Un alt joc în care am făcut eu pe viteaza a fost air-hockey. I-am arătat lui Auraș cum se face. I-am arătat și lui Stelian cum se face. Mi-a arătat Bogdan Alexandrescu cum se face.

Seara s-a terminat cu La mulți ani și câteva hituri Guns n Roses și Aerosmith. Purrfect, ce să mai!

Salsa cu Bursucu – Zeițele Gillette Venus în pași de latino

Joia trecută am început seria de opt cursuri de dans cu Bursucu (da, unul dintre coregrafii de la Dansez pentru Tine. Ne place să credem că acum nu e Bursucu de la Dansez, ci Bursucu de la Gillette 🙂 ). Făcusem vals lent, care nu m-a solicitat prea mult că are pași destul de ușor de reținut, în schimb am descoperit o piesă piano-piano foarte faină pe care pot să-mi cuceresc fanii 🙂

Dar SALSA! Ay, ay, ay, Salsa! Nu m-am lăsat până când nu am înțeles de ce Bursucului îi ies mai mulți pași decât îmi ies mie. Atunci ne-a învățat să aruncăm din șolduri. Nu m-am lăsat până când nu mi-a ieșit bătaia perfect. Atunci am mai rămas și la a doua ședință. Și mi-am luat energie și acum, dimineața, am exersat și pot să și schimb mișcările între ele. Arriba!

Îmi place tare mult stilul de predare, glumele, încurajările, toate suntem niște balerine, auzi. Și echipa-i faină. Sper să facem 200 de ședințe, nu doar 8, că eu m-am hotărât să devin profi!

Ne auzim curând că am multe să vă povestesc!

Women on Web – feedback

Bine că v-am regăsit, no. Încă-s în sesiune și am avut și un sfârșit de săptămână destul de încărcat – proiecte, curs de dans cu zeițele Venus, Women on Web, o aniversare la studio, fotbal pe Mătăsari, rugby.

Vreau să scriu despre WoW-ul de anul acesta pentru că mi s-a părut la fel de fain organizat ca anul trecut (impecabil, Evensys), doar că prezentările au fost ceva mai slabe. Mi s-a părut cam multă promovare de produs propriu, subiecte cam neinspirate (știu și eu sau pot afla ce site-uri pentru femei sunt în România sau care sunt efectele Internetului sau care-i grila B1TV și ce-i cu Generația cu Cheia de Gât). Ce-i drept, am plecat după prezentarea Andressei, nu-mi dau cu părerea despre ultimele trei vorbitoare. Anul acesta m-a inspirat doar Cristina, care a avut un discurs într-adevăr inspirațional. Cred că și doamna Sandra Pralong avea subiecte mult mai “exciting” decât ceea ce a povestit. Nu te întâlnești foarte des cu dumneai și mă așteptam la ceva mai insightful.

Pentru că eu văd Women on Web nu ca pe o conferință unde ne prezentăm locul de muncă, ci ca pe un loc unde ne adunăm și prin poveștile personale, căutăm să inspirăm. Anul trecut mi-a plăcut mult Coco Popescu, mi-a plăcut Bucurenci, Bogdana, au avut întâmplări, concluzii, sfaturi pe care le deprindeai singur, nu din niște ppt-uri.

Și ca s-o zic p-aia dreaptă, nemulțumirea s-a văzut și din tweet-urile live.

Mâine o să scriu de ce am i-am pus Sandei Nicola o întrebare cu schepsis.

“Mai sunt și români fericiți”

“Mai sunt și români fericiți”, spune Gabriela cu un zâmbet, uitându-se la mine cum stau tolănită pe scaunul din bucătărie, un pic descheiată la pantaloni, mângăindu-mă pe burtă, ca orice om normal care a mâncat copios.

“Eu mai iau un cartof și apoi mă apuc de mâncat”.

Tabloul de început poate fi intitulat: Peisaj urban – două fete cărând un pepene în lumina apusului.

Tabloul cu care se încheie galeria: natură moartă – două fete istovite după o cină binemeritată. Și cum totul e bine când se termină cu bine, ciocnim o felie de pepene.

Să ne fie de bine!