Cine-i Anne şi ce vrea ea

Sunt Anne. Îmi place numele meu. Nu mi-ar fi plăcut să mă mai cheme nicicum. Şi mă gândesc la nume ciudate pentru copiii mei.

Îmi place să vorbesc în fraze scurte şi puternice.

Îmi ador copilăria. Cred că am rămas Anne pentru că în copilărie am fost Ana. Şi pentru că am crescut unde am crescut. În Bucovina. Ştiu despre mine că simt mai mult decât ceilalţi şi că nu pot exprima în cuvinte ceea ce trăiesc în multe dintre zilele vieţii mele.

O să îmi păstrez copilăria neatinsă şi nu o să vorbesc despre ea. Cu cât vorbeşti mai mult despre un lucru, cu atât îi dai mai multe interpretări şi peste original intervin variante elevate, făcute pentru a fi povestite.

Îmi place să ascult muzică şi să mă transpun într-un film care curge din experienţa auditivă. Fiecare melodie pe care o ascult e un film în care sunt protagonistă. Cu asta mă hrănesc uneori.

Nu am scris demult şi mi-am pierdut uşurinţa cu care găsesc cuvintele potrivite. Dar în fond, pentru asta sunt cunoscută: îţi spun ceea ce vreau să spun în cuvinte nepotrivite. Atât de nepotrivite, încât devine frumos.

Nu sunt un om echilibrat, nici calculat, nici diplomat. Nu îmi place să ascult de nimeni. Îmi place să ascult de mine. Nu îţi voi spune niciodată ceea ce vrei să auzi. Iar când îţi spun asta, să ştii că îmi doresc ceva de la tine.

Sunt sinceră. Tăioasă.  Şi îmi place să mă folosesc de oameni cu acordul lor.

Sunt curioasă. Mă întreb mereu ce s-ar întâmpla dacă aş face o scenă într-un moment neprielnic? Derulez scena în minte. Mă amuză: Doamne, la ce m-a putut duce capul! Asta îmi ia între două şi patru minute. Apoi revin în cadrul neprielnic şi încerc să mă port ca atare.

Îmi place să râd. Mult. Şi mai ales în momente neprielnice. Îmi place să mă întreb: Cum ar fi dacă mă apuc să hohotesc acum? Ar fi deplasat? Să vedem…

Vreau ca ceilalţi să conştientizeze cine sunt. Urăsc orice fel de comparaţie între mine şi alţii. Între ceea ce fac eu şi ceea ce fac alţii. Între relaţia dintre mine şi tine şi relaţia dintre tine şi alţii. Când te întâlneşti cu mine îţi ofer o parte din cine sunt eu. Nu îţi permit să compari asta cu nimic

Îmi place să îi fac pe oameni să râdă. Îmi place să uimesc. Îmi place să mă las descoperită de oamenii pe care vreau să îi las să mă descopere. Vreau să mi se pună întrebarile pentru care am pregătite cele mai inteligente răspunsuri. Vreau să mi se pună întrebări care să mă ia prin surprindere, dar pentru care găsesc cele mai inteligente răspunsuri.

Vreau să am o relaţie cu o femeie. Vreau să călătoresc mult. Vreau să am foarte multe poze cu mine, pentru momentele în care o iau razna şi pentru cele în care nu mă voi mai recunoaşte.

Îmi pare bine că am scris asta.

35 responses to this post.

  1. Frumoasă, Anne.🙂

    Reply

  2. Zici ca am citit un fragment dintr-un roman care nu are decat o pagina, prima pagina…eu sper sa mai tot aud caci tot o sa revin🙂

    Reply

    • Mulţumesc, Florina! Asta am şi vrut când am scris intro-ul ăsta, la Cine sunt eu… să fie un început de roman. Iaca, s-a transformat în Despre mine la un blog. Poate cu timpul… Te mai aştept!

      Reply

  3. Posted by Raluken on May 23, 2010 at 1:03 pm

    “Vreau să am o relaţie cu o femeie.” – si Rado stie? :)))

    Reply

    • Ştie şi nu poate decât să aprecieze o aşa iniţiativă. Plus că nu am specificat ce fel de relaţie. Eu am dificultăţi cu relaţiile între femei, cu tot ceea ce presupune o relaţie. De ce te gândeşti la porcărele?🙂

      Reply

  4. Posted by ileana on May 26, 2010 at 10:25 pm

    tipic adolescentin…nimic deosebit…teribilism…imaturitate…blogurile astea au devenit un fel de cos de gunoi in care isi pierd unii vremea sortand gunoaiele…

    Reply

    • Dacă admiţi că tot pierzi vremea printre scursurile internetului, te invit să mă urmăreşti în procesul maturizării mele. Poate o dată şi-o dată revii la sentimente mai bune😉

      Reply

  5. Posted by mă-sa lu ileana on May 27, 2010 at 10:45 pm

    Dragă ileana, (cu “i” mic… ţi-ai trădat lipsa de importanţă din start)

    eşti tipic frustrată…nimic deosebit…păreri lipsite de argumentare… imaturitate şi lipsă de viaţă…. genul ăsta de oameni care comentează de dragul comentariilor au cu siguranţă un handicap: nu ştiu să lege două cuvinte motiv pentru care îşi aruncă toată frustarea peste oamenii care au ceva de zis, pe lângă gramatica limbii române şi ceva cărţi citite în spate…. lucruri pe care Ileana, aici de faţă… nu prea pare să le aibă. Dragă Ileana, eu nu aş fi drăguţă ca Anne, eu te-aş trimite la dracu dacă nu-ţi place pe blogul ăsta. Poate ţi-ar prinde bine. Nu te speria dacă nu ai telecomandă la calculator ca să poţi schimba programul… www-ul are un X în colţul din dreapta sus.

    Leagă şi tu doo propoziţii, apoi vino cu ele să ne dăm şi noi cu părerea cât de matură, inovativă şi demnă de laude eşti. Dacă nu vei face asta… înseamnă că tot ce am scris mai sus se confirmă.

    Hai te pup.

    Reply

  6. Iti doresc sa ai parte in calatoria cu acest blog de cititori cu scaun la cap si de discutii antrenante.
    Te pup, Anne, ma reapuc si eu de scris🙂
    Billy

    Reply

  7. Posted by mă-sa lu ileana on May 31, 2010 at 10:46 pm

    Anne, eşti grozavă! Te iubesc!🙂

    Reply

  8. E de invidiat cat esti de naturala si increzatoare in tine.
    Pacat ca femeia cu care vei avea relatia nu vei putea fi tu.

    Reply

  9. Clar o sa mai revin😕 ..

    Reply

  10. Posted by Dragos on July 10, 2010 at 4:54 am

    Vreau sa vorbesc ceva cu tine….

    Reply

  11. Mai pe scurt, eşti imatură…

    Reply

    • dacă şi citeai ceva din blogul meu ţi-ai fi dat seama că nu am avut niciodată pretenţia să fiu vreo autoritate pragmatică şi bine înfiptă în realitate. Mulţumesc pentru intervenţie.

      Reply

  12. Eşti cea mai minunată imatură şi îţi doresc să rămâi mereu aşa! Cine şi-ar dori gânduri şi limbaj de lemn? Cine? Pentru asta avem realitatea.net. Maturitatea împute vieţile ălora de o deţin.

    Baftă la master, Copilule!

    Reply

  13. Posted by Bambulica on August 26, 2010 at 4:42 pm

    Bună.
    Am căutat un e-mail de contact şi nu am găsit.
    Scrie-mi, te rog, un e-mail la bambulica@gmail.com

    Reply

    • Aşa e, nu am contact, dar mă găseşti uşor pe Twitter (the_Anne_Marie şi pe Facebook – Anne-Marie Chelariu). Acolo găseşti more concrete info about me🙂

      Reply

  14. Salut, Anne, (mai) esti din Piatra Neamt? Sau locuiesti in zona?

    Reply

    • Bună, Sergiu! Sunt din Piatra Neamţ, dar momentan sunt în Bucureşti. Orice mesaj ai de transmis, do it on Facebook. Mă găseşti la Anne-Marie Chelariu. Mulţumesc🙂

      Reply

  15. ha ha, cat de subtil si de subliminal e butonul acela ‘Te vreau, Anne!”😀 :)))))

    succes🙂

    Reply

  16. Posted by Gabriel on May 3, 2011 at 4:04 pm

    🙂

    Reply

  17. buna verisoaro!

    Reply

  18. Posted by snakedoc on August 15, 2011 at 2:01 pm

    esti ca un copil care vede lumea asta minunata!imi place si ador conceptele tale,sper sa nu te maturizezi niciodata sa devii un roman trist,suparat si care zambeste prea rar.
    take care

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: