Vinerea la 7.

Azi dimineață am reușit performanța să mă trezesc la 7. Zic performanță ca să îmi subminez puterea, că de fapt n-a fost deloc greu. Așa mi-am dat seama că am soare la mine în cameră numai până la 8:00. Așa am reușit să ies din casă mai devreme decât de obicei, înainte ca nenea de la colț să-și așeze arbuștii spre vânzare, înainte ca doamnele de la Igiena să-și fi terminat cafeaua și Ring-ul de citit, înainte ca lumea care începe munca la 10 s-o taie spre serviciu.

Așa am văzut cum se deschide mic.ro, cât de meticulos mătură tipul ăla în fața prăvăliei, cât de amuzanți sunt bărbații care au avut o noapte mai grea și-și beau cafeaua la dozator în fața chioșcului de cartier când se uită după fundul un pic “augmentat” al tipei care merge în fața mea. Și uite că-i 12 și simt c-am trăit o viață 🙂

Mi-ar plăcea să plec în weekend undeva la munte și să prind când se “crapă” de ziuă. Când eram mai mică și mergeam la cabane la majorate prindeam prima rază a soarelui înainte să mă culc. Eh, vremuri.