Se pare că mă urmăresc cataclismele – mai întâi incendiul de vis-a-vis care m-a trezit la 06:30, acum un cutremur. Aş emite o axiomă tâmpită conform căreia cataclismele au loc dimineaţa, când e somnul mai dulce. Zic mă urmăresc pe mine pentru că pe Twitter nu erau decât Mircea Meşter, Pyuric, Bimus, Liz_B şi Vali Bărbulescu (eu pe ăştia i-am prins scriind la câteva secunde după ce mi-am deschis eu telefonul), dar sunt sigură că îi urmăresc într-un fel sau altul şi pe ceilalţi cel puţin două milioane de bucureşteni care au fost treziţi de zgâlţâituri. Colegele mele de apartament încă dorm, deci nu pot spune acelaşi lucru şi despre ele 🙂
Eu eram trează, tocmai mă suceam de pe-o parte pe cealaltă când a început. Şi mi-a bătut inima la alt BPM căci n-a fost tocmai un cutremur uşor. Auzi, 4.7 pe Richter. Ultimul pe care-l simţisem acum doi ani la Piatra Neamţ avusese doar 3,8 parcă. Ideea e că mi s-a zgâlţâit destul de puternic patul şi nu în sensul ăla amuzant 🙂
După ce am dat intrat pe Twitter să văd dacă am parteneri de suferinţă (şi văzusem că am), am dat un sms familiei şi mi-am reluat somnul.
TheAnneMarie's Blog 