Anii mei de şcoală

Penru că azi e Luni şi ieri a fost prima zi în care a mirosit oarecum a toamnă, mi-am amintit cu drag de zilele de Septembrie, înainte de începerea şcolii.

Zilele când erai mic, în clasele I-IV. Dimineţile acelea de şcoală au un miros aparte, fie că era iarnă, primăvară sau toamnă. Mirosul cremei de mâini cu care s-a dat mama, mirosul florilor pentru învăţătoare, mirosul guleraşului apretat, mirosul cănii cu lapte pe care o bei în bucătăria unde nu se aude decât clipocitul liniştitor al acvariului cu peşti. Apoi te uiţi pe geam şi ninge. Îţi îmbraci uniforma şi pari mai grăsun ca de obicei din cauza puloverului gros de dedesubt şi ştrampilor. Şi ieşi în viscol cu ghiozdanul în spate. Ghiozdan în care stau aranjate, după materii, cărţile şi caietele cu coperte frumoase, curate, etichete îngrijite ce marchează manualele noi.

Când eram mică abia aşteptam începutul şcolii. Toamna. Mirosul de frunze uscate care mă însoţeau până în curtea şcolii, în careu. Lucrările tematice de la Lucru Manual, unde pictam peisaje de toamnă sau lipeam frunze uscate în caiet (asta dacă nu ne lipeam din prima degetele între ele). Careul! Careul din I-IV, din V-VIII şi, în final, cel din IX-XII. Oare ce au mai făcut colegii? Cum arată? Unde au fost în vacanţă? Ce au mai adus bun la chioşcul şcolii? Ne vor schimba vreun profesor? Ce opţionale avem anul ăsta? O să mai avem colegi noi? Întrebările astea mă măcinau cu două săptămâni înainte, când luam la colindat magazinele, în căutare de manuale şi rechizite.

Nu mi-am pierdut interesul pentru şcoală în liceu. Căram cu mine toate cărţile, toate caietele, aveam pixuri şi îmi făceam tema la franceză. Cu aceeaşi bucurie făceam ochii mari la ofertele din librării şi Hypermarket-uri. În vremurile bune aveam cel mai frumos ghiozdan, caiete şi pixuri parfumate sau penar complet echipat. Acum nu-mi rămâne decât să colind aiurea librăriile şi să zâmbesc copiilor ce încă mai trăiesc ani frumoşi pe băncile şcolii.

Ador perioada asta a anului. Când plouă, când e rece, când îţi cumperi palton şi rechizite şi stai în casă şi pictezi caietele, să-ţi fie drag să scrii pe ele în timpul anului. Pentru mine toamna e un nou început.

LATER EDIT: Leapşa a ajuns la Claudia, Tudor şi la Andrei. Îmi pare bine că pot să citesc cum au fost ei şcolari 🙂