Agață-mă ca la 14 ani

tren. Ruta Piatra Neamț-București Nord. Colegi de compartiment: Vlad, fost coleg de gimnaziu și Teddy, fratele de 14 ani din dotare. Pornim. La câteva minute schimbăm(eu cu Vlad) câte-o vorbă. Somn mare pe capul meu. Încerc să pun capul pe rucsac. Deschid ochii. Vlad îmi întinde telefonul lui: “Fratele meu se chinuie de o oră să te întrebe cum te cheamă”. Mă uit la copil și-l încurajez: Păi întreabă-mă. Speriat, îi șoptește ceva la ureche lui Vlad.

Văd că tace și s-a înroșit până-n vârf de urechi. Sparg gheața: Dar pe tine cum te cheamă?

Teddy.

Tăcere. Iar șușoteli la urechea fratelui. Vlad îi zice: mai ai 30 de secunde s-o întrebi cum o cheamă că devine deja penibil. Își ia inima-n dinți și întreabă pe nerăsuflate, după care își trage șapca pe ochi, așteptând răspunsul. Facem cunoștință, așadar. Tăcere.

Vlad: Fratele meu ar vrea să te roage să joci cărți cu el, vrei?

Nu prea am chef să joc cărți, îmi pare rău.

“Fii subtil, dobitocule. Zi-i că vrei să deschizi un subiect de discuție la care să pot participa și eu”, îl apostrofează la ureche Teddy pe Vlad. Vlad îi divulgă secretul, eu râd, Teddy se înroșește și se scuză.

“Unde te tunzi de obicei?”, sunt întrebată din senin.

“De ce?”, întreb ușor amuzată. Nu îți place cum sunt tunsă?

Ba nu! Îți stă foarte bine!

Vlad intervine: fratele meu vrea să te întrebe ceva, dar preferă să ajungă din punctul A în punctul F și apoi în C și D ca să ajungă la B. Înțeleg. Răspund că mă tund la Piatra Neamț de mulți ani de zile.

Dar îți place cum sunt tuns eu?

Da, e drăguț.

Nu mi-ar sta mai bine cu părul în sus?

Nu, nu cred.

Mulțumesc. Să știi că eu nu prea vorbesc cu fetele și de aceea îți pun întrebări, ca să mă antrenez. Pot să-ți cer câteva sfaturi?

Sigur că da! răspund încântată de naturalețea copilului.

Drumul a durat 6h 30 și a fost plin de momente bune. Highlights: m-am dat cu balsam de buze și Teddy i-a șoptit la ureche lui Vlad că Pesemne că mă place din moment ce s-a dat cu ruj. Apoi l-a întrebat, tot la ureche, dacă e bine să stea la același nivel cu privirea mea, în semn de prietenie, sub privirea mea, în semn de supunere sau deasupra ochilor mei. Am rămas bouche-bee🙂 Mi-a zis dintr-o suflare că sunt drăguță. Am făcut ochii mari, a simțit că poate a dat-o în bară, a zis că glumește. Nu, nu glumesc, chiar ești drăguță. Simpatică. Dacă aș fi mai mare sau tu mai mică te-ai întâlni cu mine? Ca apoi să mă întrebe: Auzi, eu ce stil de agățat am?

Stilul TORPILĂ, Teddy, Stilul TORPILĂ🙂

2 responses to this post.

  1. Vai Anne-Marie, cum ai uitat tu de autograful din carnetul de elev :))

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: