Maestro Frappuccino la Starbucks

Am mai scris eu despre Starbucks aici pe blog. Se pare că sunt “convocată” la câte-un workshop din ăsta fain cam în fiecare anotimp (mulțumesc pe această cale Adrian Ciubotaru).

Clasa de Frappuccino® s-a ținut cu patru elevi. Am început cu teoria, am continuat cu punerea în practică (adică ne-au pus șorțuri și-am purces la personalizat Frappuccino-uri). Ce-am învățat:

Că Venti Frappuccino și Machiatto sunt mărci înregistrate Starbucks (așadar copy-cats, zgâriați-vă).

Că laptele se toarnă până la prima linie și că poate fi Full Fat (3,7% grăsime), mai puțin gras (1,7%) sau lapte de soia.

Că poți alege 11 siropuri! pe care le poți amesteca cum te taie capul, fie cu cafea, cu lapte, cu shot-uri de espresso, cu frișcă, cu extra toping, cu bucățele de ciocolată. Nu te speria, unele au doar 96 de calorii și nu e mare dezastru nici pentru cele mai “bombe” băuturi – adică dacă-ți pui ca haplea și vreo cinci siropuri și chocolate chips și frișcă.

Frappuccino face furori la Starbucks. E atât de bun încât înseamnă deja 30% din vânzările pe timp de vară. Doar că timpul de așteptare (care la Starbucks e de 3 minute) s-a prelungit de când cu posibilitatea de personalizare a băuturii. Că stai și te zvârcolești la arome.

Eu am încercat un Caramel Frappuccino – care ar fi ORIGINALUL (most sold, rețeta clasică) și apoi mi-am preparat singură FIȚA (adică ceva personalizat cu Strawberry – că mi-au zis că are gust de gumă Turbo! – vă invit să-l gustați că-i chiar bun).