Experienţa Starbucks şi o călătorie aiurea-n tramvai

La ora 19:00 am ajuns la Starbucks America House unde m-am întâlnit cu ceilalţi 9 concurenţi de pe blogul lui Adrian Ciubotaru. Cald şi bine (poate niţel prea cald pentru starea de alertă în care mă aflam, alergasem prin metrou să ajung la marele fix), muzică faină, întâlniri de business sau de amor în jurul meu, miros îmbietor de cafea şi oameni noi cu care dădeam mâna a Salut-Salut.

Curând au început să curgă informaţiile (staff-ul a fost atât de prietenos şi informat, mi se părea că vorbesc cu doctoranzi în cafea, zău🙂 ). Am aflat ce-i cu logo-ul Starbucks (sirena cu două cozi, simbol ce purta noroc marinarilor şi Starbuck, matelotul din Moby Dick), am învăţat diferenţele dintre Arabica şi Robusta şi despre cât de decofeinizată e de fapt cafeaua decofeinizată, despre faptul că un shot de Espresso trebuie sorbit în primele 10 secunde or îşi pierde proprietăţile, despre cum să bei cafeaua în patru paşi astfel încât să te poarte pe tărâmurile etiopiene… Eh, dragii mei, şi multe alte informaţii preţioase pe care le ştiu doar eu şi pe care nu le ştie nici Google, dar pe care le puteţi afla dacă mai treceţi pe la Starbucks şi intraţi în vorbă cu doctoranzii în cafea sau The Coffee Masters.

Aiurea-n tramvai noaptea pe răcoare.

Nu, nu, plimbarea mea nu a fost deloc pe atât de romantică precum arată imaginea asta. Pentru că 42 NU E 34. Asta am înţeles aseară.

Aşadar am ieşit din Starbucks America House din Victoriei şi m-am îndreptat spre staţia de tramvai. Mi se părea că sunt într-o adevărată capitală europeană, era un aer plăcut afară, câteva frunze moarte pe care le fluturam cu vârful cizmei, luminile şi maşinile şi parcă era altceva. M-am uitat pe cer, norii se vedeau frumos, bla, bla… Era 21:10.

Întreb vatmanul din 45 dacă ajunge la Lizeanu. Îmi zice că nu, aşa că urc în următorul tramvai, 34. 34 care nici bine nu a părăsit staţia şi a cotit-o la stânga. Pam-paaaam, ce se întâmplă? Şi de ce nu mai e nimeni în tramvai? Şi de ce a cotit-o pe-o străduţă dubioasă? Pentru că era 42 şi se îndrepta spre Piaţa Presei, via Clăbucet, Bulevardul Expoziţiei (care, între noi fie vorba, nu-s tocmai romantic-user-friendly, cum eram eu). Aşa că m-am panicat iniţial, după care am rămas cuminte pe poziţii până am ajuns la Piaţa Presei şi tot cuminte am ajuns, după 45 de minute, înapoi de unde am plecat. În Victoriei. De unde am luat totuşi tramvaiul 34. Cu ocazia asta am ochit nişte locuri unde poţi foarte bine abandona câţiva duşmani sau poţi organiza nişte întâlniri super-super-secrete din acelea cum vezi numai în filme, în câmp deschis, noaptea. Saaau nu🙂

PeSeU: Pregătesc un post în genul Pupatului Social. Beware, behold, be in awe!🙂

PePeSeU: Ştiţi că vrea să mă ia Chinezu sub aripa lui ocrotitoare timp de-o lună?

5 responses to this post.

  1. Posted by damafaracamelii on October 21, 2010 at 11:34 pm

    M-am plimbat, asa din blog in blog, si iata-ma si in ograda ta.
    Venit, vazut, placut, mai ales, tonul sagalnic.

    Reply

  2. Incerc sa am si pareri, ca o dama isteata ce ma recomand.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: