Pe cine aniversăm de fapt?

Sau ce aniversăm când aniversăm o aniversare? “Azi fac 1 lună jumate cu iubitul meu!” sau Trei Săptămâni şi Două Zile sau 30 de secunde de când ne-am pupat ultima oară. Număratul ăsta nu-ţi dă senzaţia de AMeReu? De “ce-a fost mai greu a trecut” nu de “începutul a fost atât de mişto”? De “Doamne Ajută că ne-am suportat atât”?

Bine, bine, ştiu că supăr pe unii sau unele (că de obicei fetele sunt mai Vai, iubi, mâine e ziua noastră!) care mi-ar aduce contra-argumente (pe care le aştept cu drag în comentarii), dar de ce simţim nevoia să numărăm momentele bune? Ca să le contra-balansezi cu momentele rele care oricum se numără în subconştient?

Eu am ajuns în stadiul în care nu mai vreau să număr. Unu: pentru că dacă ajungi la ANI ajungi să te sperii şi să gândeşti Văleu, ce fac? Sunt cu acelaşi om de-atâta timp, văleu, ce înseamnă asta? Că tre` să-mi pun fieru pe deget? Şi doi pentru că pierzi din farmecul unei relaţii. Că timpul trece, asta ştim. Dar dacă e bine şi-i echilibru şi-i armonie… numărăm dinastiile? OPT ANI, PATRUZECI ŞI TREI DE ZILE, DOUĂ ORE ŞI NOUĂ SECUNDE de armonie, sex sălbatic şi vacanţe exotice. Ei, hai!🙂

Dacă mă întrebai acum vreo trei ani ce părere aveam despre aniversări, probabil îţi voi fi zis că Uau! Păi peste două luni jumate fac juma` de an cu iubi. Acum trei ani eram copilu` ăla cu puppy eyes pe care îl vedeai “atârnat” pe stradă de my “better-half”. Copilu` care pândea aniversarea şi lua magazinele la pas în căutarea cadoului ideal. Am făcut şi-am primit o grămadă de “obiecte marcatoare de timp scurs într-o relaţie”. Şi-a fost drăguţ cât am simţit asta. Dar acum e la alt nivel. Acum nu mai numără nimeni cu voce tare pentru că nu simte nimeni presiunea timpului. Fie ea bună ori mai puţin bună. Pe mine timpul mereu m-a făcut să mă panichez, atât pentru faptul că am un pic de Peter Pan în mine, cât şi pentru că nu mă raportez la nisipul din clepsidră când vorbesc cu un om.

Dacă aniversarea e peste o săptămână şi eu mă simt azi foarte mişto şi ne putem vedea să sărbătorim? Ce facem, aşteptăm? Dacă pică în timpul săptămânii şi muncim, dacă plouă afară şi ne-am propus un picnic, se duce naibii aniversarea? De ce să facem ceva că TREBUIE? TREBUIE să facem ceva de ziua NOASTRĂ. Pentru că aşa se face.

Pentru că dacă spui cuiva că ai o relaţie eşti automat întrebat: De cât timp? De la începutul lumii, surioară! Bagă şi-o metaforă d-aia: Timpul s-a oprit în momentul în care am pus ochii unul pe celălat. Eu nu mai număr timpul scurs alături de-un om.

De orice om. O cunosc pe mama de fix 22 de ani, pe Simona de 11 ani, dar de văru din străinătate am aflat abia anul trecut. Dar pot să rememorez când i-am zis mamei prima oară Te Iubesc sau Iartă-mă, când mi-a zis Simona că îi sunt foarte dragă sau când a băgat o baghetă de pâine întreagă în gură (din aia de la chioşcul de la Rareş) în gură şi ne-am filmat molfăind şi încercând să vorbim în acelaşi timp.

Eu nu număr, eu îmi amintesc de Back in the Day. Şi da, 3 septembrie e o zi importantă pentru mine🙂

11 responses to this post.

  1. Hmm … sunt si nu sunt de acord cu tine. Sunt pentru ca genul de … sarbatorire contra a care esti tu este, intr-adevar, copilareasca si cel putin usor prosteasca.

    Sunt deja cativa ani de cand eu si al meu sot nu ne mai luam cadouri in momentele in care “se dau cadouri”. Simt inca putina presiune si jena fata de privirea unora care judeca atunci cand intreaba “ce ti-a/i-ai luat de x eveniment” si eu ridic din umeri pentru ca nu conteaza, dar una peste alta nu vad necesitatea marcarii cu cadouri/petreceri/tumbe a unor evenimente.

    Cu toate astea imi amintesc, ma bucur si fac ochii mari a mirare – nu a sperietura – de fiecare data cand realizez ca am mai adunat un an impreuna pentru ca nu mi-e teama nici de timp, nici de fierul de pe deget.

    Dar mai exista o parte a povestii de luat in calcul. Cand eram copil, pentru ca ai mei nu aveau bani, imi luau diverse lucruri numai la ocazii – de Craciun, de Paste, de ziua mea etc si sunt sigura ca multi au pastrat pur si simplu relfexul asta alaturi de imposibilitatile financiare. Asa ca “la ocazii” fac un efort.

    Reply

    • Dragă Andreea, dacă şi nouă ni s-ar face o lobotomie (vorba unei blonde deştepte), ne-am bucura şi am marca într-un fel “awh, am făcut o lună!”. Dar după un anumit timp în care ţi-e bine cu omu` şi e acel echilibru şi armonia aia care te ajută să fii sănătos şi voios, nu te ajută să numeri zilele ce trec. Plus că am recunoscut că am fost şi eu The Puppy for some time. Mulţumesc tare mult pentru o altă perspectivă.

      Reply

  2. Posted by Simona P. on September 3, 2010 at 1:32 pm

    C’est vrai! Eu nu iti aduc contra-argumente, pentru ca si eu am renuntat de ceva vreme sa mai numar anii, minutele, secundele, oricum amintirile nu raman etichetate cu “numaratoarea”. Ce e frumos, e frumos si ne amintim cu drag si fara sa ne aducem aminte anul sau ziua!

    Reply

  3. ba si am vazut acu’ cateva zile o reclama…la zuzu parca, un lapte anyway, care trata adiacent aniversarea, complet tampitica, dar nu o gasesc momentan…cum ma intersectez cu ea o arunc aci😛

    Reply

  4. Daaa, sunt de acord, am renuntat si eu sa numar, sa marchez trecerea timpului pentru ca ma sperii cand vad la ce nr. am ajuns, nr. de ani, de aniversari. e mai bine sa nu bagi in seama scurgerea timpului si sa traiesti fiecare zi asa cum ai chef!

    Reply

  5. cred ca pe masura ce inaintam in varsta nu mai stim sa numaram….😀

    Reply

  6. uhm, sa zicem ca aniversarile ce leaga 2 persoane sunt mai putin importante [ma refer la aaa, a trecut o luna, hai sa ne luam cadouri. a mai trecut o luna, inca un cadou] da, e dragut sa stai si sa te gandesti ‘a mai trecut un an’ dar.. cand vine vorba de tine, e ziua ta. ai si tu o zi o data pe an. si cred ca atunci ai toate drepturile sa te porti ca atare. ca e ziua ta si numai a ta si toata lumea trebuie sa se poarte frumos cu tine. si tu tre sa te porti frumos cu tine. si la randul tau, cand va veni ziua altcuiva drag sa te porti frumos cu el. si sa ii dai cadouri dragute, nu o chestie ‘random’.mai bine ii iei o floare sau o ciocolata, e tot la fel de random ca un obiect pe care il iei asa,sa fie. pe de alta parte, cadourile nu trebuie sa vina neaparat la aniversari. e mult mai palpitant cand oferi un cadou asa. pt ca azi e miercuri. ca am vazut ceva ce iti place si ma gandeam sa ti-l cumpar. asa simti macar ca nu faci schimb de cadouri. e craciun, eu iti dau asta, tu imi dai asta. in viata trebuie si nu trebuie. depinde cum alegi tu sa fie impartit procentaju.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: