Din aceleaşi cotloane unde n-ajunge lumina

1. Nu îmi place să dorm în tren. Somnul e un “ritual” intim şi când perechile de ochi dintr-un vagon întreg (că ăştia nu mai fac trenuri compartimentate, ci vagonate) se boldesc la zâmbetul tău satisfăcut că-l visezi pe ăla secsi de respiră suav pe ceafa ta… s-a dus naibii intimitatea. Nici nu mai zic de băluţe.

2. Îmi plac tăticii. Tăticii cu figuri încântate când ăia micii spun câte-o vorbă stâlcită ori când ţopăie în tramvai. Îmi plac tăticii că nu îi tâmpesc pe pui vorbindu-le ca la retardaţi. Chiar dacă puiu` nu poate să L şi R, tăticu` nu îl imită şi nu îi arată “cocuţa” de lângă, “Uite, Victoraş, ţe fetiţă dlăguţă! Co-cu-şaaaa!”

3. Îmi place cum îşi schimbă copiii comportamentul în funcţie de situaţie. Dacă un copil de 12 ani se întâlneşte cu unul de 3 care începe să aplaude din senin, cel de 12 se conformează şi începe să scoată limba, să se strâmbe şi să scoată sunete variate ca să îl amuze pe cel mic. Şi copiii dau în mintea copiilor.

2 responses to this post.

  1. imi place tare mult mesajul din afis!🙂

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: