La Medeleni, mereu copil

Preiau leapşa de la cititorul şef Adrian Ciubotaru şi vă povestesc despre cât de bine mi-a prins o carte ce mi-a fost alături vreme bună şi pe care şi acum, la 20 şi… de ani o menţionez drept cartea preferată. La Medeleni. Nu ştiu cât e de pueril să vorbesc tocmai despre La Medeleni, când s-au scris sute de cărţi de la Teodoreanu încoace, cărţi cu tâlc, cu Pulitzer, cu mai mult umor şi mai multă substanţă, dar cine a avut pretenţia că m-am maturizat complet?

Am citit-o de patru ori. În toate cele patru anotimpuri. Am citit-o de două ori la Piatra Neamţ şi de alte două la bunici, în Bucovina. Am citit-o de patru ori şi am simţit-o diferit de tot atâtea. Prima dată, era vară, aveam vreo 12 ani şi m-am identificat cu Monica, fata pe care Dănuţ o trăgea de cozi în grădina de la Medeleni. Primul volum mi-a fost cel mai drag, l-am citit de fiecare dată când mi-am propus să reiau povestea asta frumoasă, am plâns când a murit Moş Gheorghe (scriind asta îmi dau seama că ţin minte numele tuturor personajelor, ceea ce mie nu mi se întâmplă des). Am citit La Medeleni de atâtea ori pentru că am iubit La Medeleni, pentru că mi-a încălzit iarna şi pentru că mi-a adus primăvara aminte de vară. Pentru că toamna am rezonat cu starea Olguţei din cel de-al treilea volum, pe care l-am citit numai iarna şi toamna (cred că pentru că era cel mai puţin idilic, nu mai domnea mirosul marlmeladei ţinute în vreo sobă din vreo odaie răcoroasă de conac).

Am citit de patru ori La Medeleni pentru că mi-i făcusem prieteni pe cei trei, mergeam cu ei cu trenul, îl vizitam pe Moş Gheorghe, citeam, ne jucam de-a Potemkin şi Kami Mura (cum îmi vin clare şi limpezi în minte fraze şi scene!, ţin minte şi poezia, Potemkin şi Kami Mura au pornit dârzi la răzbel) şi luam masa pe terasa conacului familiei Deleanu împreună. Speram că de fiecare dată când îl citesc, volumul unu să se lungească, să se dilate, să se rescrie, să dureze mult, mult, să fie pagini multe, să copilărim împreună, să vorbim franţuzeşte.Volumul doi, prima poveste de dragoste, camera Monicăi, sticluţele de parfum şi florile uscate. Cartea copilăriei mele nu a fost Cireşarii, a fost La Medeleni.

14 responses to this post.

  1. [...] Later edit: Au răspuns la leapșă: Denis, Dragoș, Anne-Marie. [...]

    Reply

  2. [...] This post was mentioned on Twitter by adrianciubotaru, Cristiana Andrei. Cristiana Andrei said: Voi ati citit recenzia de vacanta La medeleni? a lui @the_anne_marie?http://bit.ly/dijrpT Mie mi-a facut un dor de carte… [...]

    Reply

  3. [...] aşteaptă un week-end magic – ştiu că Anne-Marie şi Toma s-au dat peste cap să ni-l ofere – și avem alături de noi o gaşcă pe cinste: [...]

    Reply

  4. [...] aşteaptă un week-end magic – ştiu că Anne-Marie şi Toma s-au dat peste cap să ni-l ofere – și avem alături de noi o gaşcă pe cinste: [...]

    Reply

  5. [...] plecaciuni cu drag pentru Anne-Marie si Toma care au pregatit inca un eveniment Lecturi Urbane pe cinste. Si in mod special Claudiei, [...]

    Reply

  6. [...] despre filozofia open source şi simţeam liniştea. Dacă aş fi ridicat privirea, i-aş fi văzut Anne-Marie, Toma si Tudor (responsabilii din partea locului) alergând de colo colo, vorbind cu voluntarii, [...]

    Reply

  7. [...] o misiune nobilă: să susţinem prietenii organizatori Lecturi Urbane de acolo, adică pe Toma şi Anne-Marie. Şi am purces. Unii spun că adormeam pe unde apucam, eu însă nu-i cred, că doar e visul meu, [...]

    Reply

  8. ce frumos! o carte de care am “uitat” dar pe care imi vine acum sa o recitesc.

    Reply

  9. este cea mai frumoasa carte cu cele mai frumoase expresii:):)eu am doar 13 ani si am citit acesta carte brilianta:x(ma bucur de varsta mea!!!!i love you so much!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Reply

  10. Posted by raluca on January 15, 2011 at 9:18 pm

    cartea copilariei mele nu a fost nici ciresarii(asta e cartea adolescentei),nici la medeleni(cartea care te face sa regreti ca imbatranesti)…cartea copilaiei mele a fos singur pe lume

    Reply

    • Topul ar fi altul la mine :) Cartea copilariei e Ciresarii, La Medeleni acopera copilarie+adolescenta, iar Singur pe Lume n-am apucat sa citesc, spre ignoranta mea.

      Reply

  11. ma numesc bella si am 13 ani.eu am cartea si e foarte frumoasa asa ca o recomand copiilor de la 3 pina in 9 ani . cui nui place e un las.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 32 other followers

%d bloggers like this: