Piatra Neamţ în fraze scurte

Pentru c-am copt-o împreună cu Toma de-o ediţie Lecturi Urbane în urbea noastră dragă, Piatra Neamţ, m-am gândit să vă pun în temă cu ce vă aşteaptă. Aşa, ca de la un licurici local (adică eu) la turiştii ce trăiesc din miturile de pe plaiurile nemţene.

Drumul cu trenul spre Piatra Neamţ e presărat cu munţi, mult verde, galben dens de floarea-soarelui şi case curate cu balcoane cu flori şi geamuri ce-ţi zâmbesc în soarele călduţ de-apus (trenurile ajung numai bine la 20:30 ori 21:00, la timp să te mângâie o rază). Pe pajişti sau pe marginea liniei ferate se joacă copiii care încă mai fac cu mâna şi petrec din priviri trenul, aşa cum m-a învăţat şi pe mine bunicul să fac la orice tren ce trecea prin fundul grădinii.

Oraşul m-a întâmpinat scăldat în lumină, fostul meu cartier cu biserica poleită de raze m-a salutat şi poftă mi-au făcut pepenii din piaţă, care stăteau în grămezi atât de mari încât le-am putut zări din tren.

Mama m-a luat de la gară şi mi-a făcut, ca de obicei, un tur al oraşului. Să văd ce s-a schimbat, ce s-a construit, ce cafenele s-au deschis, cum arată centrul, cum arată parcul… Blocurile de pe bulevardul principal arată ca nişte tablete de ciocolată. Piatra Neamţ pe timp de vară e plin de biciclete. Oameni mici şi oameni mari biciclesc de zor. L-am luat şi eu pe Sprick (Şpric) – bicicleta primită cadou de la bunicul pentru 10-ele de la licenţă – şi i-am arătat oraşul. Am asudat cu plăcere, am descoperit alei pe care nu le ştiam şi am tânjit după case, case din acelea cu terasă pe care poţi să bei şerbet şi să mănânci sifon. Apropo de sifon, de-acum îl am la parterul blocului. Nu mai văzusem sifonărie de când eram de-o şchioapă la bunici şi ne băteam cu sifoane în curte la nea Beşliu.

Cu toate că parcă m-a călărit Şpric pe mine, nu eu pe el, am văzut nişte locuri tare faine în care pot să-i ofer oricui a couple of hours of peace and quiet, în timp ce gondolele portocalii trec alene pe deasupra capetelor noastre.

Salata de vinete e în frigider, mama coace ardei, pepenele îmi curge prin colţul gurii, bureţii i-am mâncat ieri, viaţa e frumoasă.