Mândră mândruliţă

Cu ce să încep? Cu mulţumirile? Cu propriile impresii? Cu bucuria că v-am văzut pe toţi la mine, în Piatra Neamţ-ul meu? Că v-am plimbat cu gondola şi am încercat să vă arăt până şi pisicile de pe acoperişuri? Doar, doar veţi zice că aţi fost well-entertained

Cu emoţia de la fără un sfert? Cu povestea Urban Readings spusă unei doamne din California şi unui austriac mustăcios? Cu părinţii care au venit şi au citit cuminţi, cu taţii care mi-au sărutat mâna, cu bătrânul ce mi-a dat autograf, cu faptul că a fost CEL MAI FRUMOS EVENIMENT pe care l-am organizat? Sau poate cu mândria că am mobilizat nişte personagii importante ( aici vin link-uri pentru gaşca de la Bucureşti în frunte cu dulcea mea Hani Claudia,  cu Miruna, o blondă faină, cum nu mi-a fost dat de ceva vreme să întâlnesc, cu Alina cea visătoare şi scriitoriceasă, cu Cristiana cea cu ochi frumoşi şi vorbe bune, cu Andreea Burlacu şi Ileana Ghiţă, aceste tipese ieşite din tipar, cu Vulupe, veşnic tânăr şi neobosit, cu Alex Negrea despre care am aflat că avea dublă personalitate blogosferică, cu Macovei cel şugubăţ şi iubitor de mere şi înălţimi, cu Andu cel energic şi uşor impresionabil de tot ce se numeşte Moldoveancă, cu Dragos Butuzea cel încântat de prostiile mele, cu Ge pe care l-am lăudat şi răslăudat că mă face frumoasă din senin, cu familia Lumea Mare şi Lumea Mică, cu Adrian Ciubotaru ce-a fost mândru şi el de ce-am reuşit şi care ne-a adus echipa faină de la Realitatea, Gogu Kaizer despre care am aflat că nu e tocmai Kaizer, dar că e oarecum Gogu. Împreună cu Toma şi Tudor (care a intrat în echipă subtil şi s-a integrat perfect)  le-am oferit o atmosferă de concediu (c-aşa se laudă).

Mândruliţă c-a fost soare, c-au venit copiii, c-au citit bătrânii, c-au râs miresele, c-am cunoscut nişte oameni ce m-au făcut să mă simt puternică şi frumoasă şi deşteaptă şi încrezătoare şi curajoasă, c-am glumit şi că mi-a plăcut că toată lumea a râs la glumele mele, că ne-am tras în cele mai frumoase poze (Ge!), că am oferit şi că am primit vorbe bune, că am oprit oameni pe stradă şi le-am stârnit curiozitatea, că am fost bătută părinteşte pe umăr şi că mi s-a zâmbit, că soarele mi-a dat trei pistrui noi pe nas…

Eu sper să înţeleagă din ce în ce mai multă lume ce fel de proiect e ăsta. Nu e unul despre cărţi. E unul despre OAMENI.

Iar Lecturi Urbane Piatra Neamţ a fost ediţia moldovinească cea mai cu MOŢ!

Bonus, o fotografie cu echipa de organizatori, relaxată (poate umpic prea relaxată) în timpul interviului pentru Realitatea TV.

Mulţumiri adiacente corespondenţilor locali (Adi Zăbavă şi voluntarilor Lecturi Urbane Piatra Neamţ) şi Petrom, Paralela 45 şi Primăria Piatra Neamţ.

Later edit: un material TV realizat de televiziunea locală AICI